Monitorul reprezintă acea componentă a calculatorului care se ocupă cu prezentarea sub formă de imagini şi text (afişarea), a informaţiei generate de calculator. Comanda afişării informaţiilor pe ecranul monitorului o realizează calculatorul, prin intermediul plăcii video. Monitorul este conectat la placa video a sistemului prin intermediul unui cablu video, care conţine semnalele de culoare şi de sincronizare necesare afişării pe ecran a imaginilor dorite. Fiind partea din calculator la care ne uităm cel mai mult; fiind cea mai scumpă piesă dintr-un calculator uzual şi fiind şi cel mai mare consumator de energie electrică din calculator, va trebui să-i acordăm o atenţie specială. Iată o clasificare sumară a diverselor tipuri de monitoare ce pot fi intâlnite în practică:a.) după culorile de afişare:
- monitoare monocrome: pot afişa doar două culori - de obicei negru şi una din culorile alb, verde sau ocru- galben. - cu niveluri de gri: pot afişa o serie de intensităţi de culoare între alb şi negru.
b.) după tipul semnalelor video:
- monitoare digitale: acceptă semnale video digitale (TTL). Sunt conforme cu standardele mai vechi IBM CGA şi EGA.Datorită arhitecturii lor interne, sunt limitate la afişarea unui număr fix de culori.
- monitoare analogice: pot afişa un număr nelimitat de culori, datorită faptului că acceptă semnal video analogic. Componentele uzuale ale semnalului video analogic sunt: sincronizările pe orizontală şi pe verticală, şi semnalele momentane pentru culorile fundamentale roşu, verde şi albastru. Sunt majoritare în prezent, fiind mai flexibile şi mai ieftine ca cele digitale.
c.) după tipul grilei de ghidare a electronilor în tub:
- cu mască de umbrire: ghidarea fluxurilor de electroni spre punctele de fosfor corespunzătoare de pe ecran este realizată de o mască metalică subţire prevăzută cu orificii fine. Este tipul de monitor cel mai utilizat în prezent.
- cu grilă de apertură: în locul măştii de umbrire, se află o grilă formată din fire metalice fine, verticale, paralele, bine întinse şi foarte apropiate între ele. Monitoarele de acest tip pot afişa imagini mai de calitate ca cele bazate pe masca de umbrire (strălucire, contrast).
d.) după tipul controalelor exterioare:
- cu controale analogice: ajustarea afişajului se face prin acţionarea de taste şi butoane de tip analogic. Parametrii care pot fi modificaţi de utilizator sunt, de obicei, luminozitatea, contrastul, şi poziţionarea imaginii pe verticală şi pe orizontală.
- cu controale digitale: ajustarea se face cu ajutorul unui set de taste şi butoane speciale. Se pot modifica parametrii menţionaţi mai sus, plus: forma trapezoidală, curbarea marginilor laterale ale imaginii, dimensiunea pe orizontală şi verticală a imaginii, şi altele. Modificarea valorii unui anumit parametru se face în trepte discrete (cuante). Monitoarele mai recente oferă facilităţi de memorare a ajustărilor făcute în diferite moduri de lucru, în aşa fel încât la trecerea dintr-un mod în altul să nu mai fie necesară reajustarea parametrilor doriţi.
- monitoare cu tuburi catodice convenţionale (CRT - Cathode Ray Tubes): sunt cele mai utilizate, mai ieftine şi mai performante ecrane existente pe piaţă la ora actuală. Prezintă diferite variante constructive, cele mai des întâlnite fiind tuburile cu mască de umbrire (shadow-mask CRT) şi tuburile Trinitron, cu grilă de apertură (aperture grille CRT).
- dispozitive de afişare cu ecran plat (FPD - Flat Panel Display): includ ecranele cu cristale lichide (LCD - Liquid Crystal Display) şi ecranele cu plasmă (PDP - Plasma Display Panel). în prezent sunt utilizate în laptop-uri datorită dimensiunilor şi greutăţii reduse. Din punct de vedere al performanţelor, sunt net inferioare tuburilor catodice clasice.
