Caracteristicile scanerului

1. Rezolutia

Prima problema pe care si-o ridica majoritatea cumparatorilor de scanere este rezolutia la care acesta poate prelucra. Calitatea imaginii "lucrate" va fi influentata i primul rind de rezolutia respectivului scaner. Astfel, cu cit rezolutia optica este mai mare, cu atit capacitatile de prelucrare a unei imagini cresc considerabil. Un scaner mediocru poate avea acum o rezolutie de 600 dpi, care poate creste, proportional cu pretul, pina la 2.400 - 3.200 dpi, performante la care se situeaza modelele performante ale momentului.



2. Viteza

Un alt factor decisiv i alegerea unui scaner il reprezinta viteza de prelucrare. Desi aceasta nu are un cuvint de spus i calitatea imaginii, este de dorit ca scanerul sa aiba o viteza de "munca" cit mai mare. Scanerele ieftine sunt mai lente decit cele performante, de doua sau chiar trei ori. Viteza de prelucrare este influentata i primul rind de interfata de conectare la calculator (paralel, USB, SCSI etc.). insa si "capacitatile" computerului la care este folosit scanerul pot decide viteza de prelucrare. Revenind la interfata de conectare, trebuie mentionat ca modelele mai ieftine, si deci mai icete, folosesc interfete paralele. Cele mai uzuale modele sunt acelea ce folosesc interfete USB sau SCSI, isa este necesar ca mai itii cumparatorul sa verifice daca computerul personal poate face fata unei astfel de interfete.



3. Culorile

Calitatea prelucrarii unei imagini este influentata si de asa-zisa "adincime de culoare" pe care scanerul o poate realiza. Mai exact, cu cit capacitatea unui scaner este mai mare i stocarea unui pixel din imagine, cu atit calitatea imaginii este mai buna, acesta avind calitati evidente i a numara mai multe tonuri de culoare. Aceasta capacitate este masurata i biti. Marea majoritate a scanerelor lucreaza cu 24 de biti (cite opt biti pentru fiecare culoare primara: rosu, verde si albastru), ceea ce iseamna ca acel scaner poate captura peste 16 milioane de tonuri pentru fiecare pixel. Impresionant, nu? Cum o fi cu un scaner performant, care are capacitatea de a lucra cu 36 sau 42 de biti? Sa calculeze cine vrea. insa aici este un risc, pentru ca se poate itimpla ca un cumparator de scaner pe 42 de biti sa aiba surpriza, acasa, ca programele de procesare de pe calculatorul sau sa nu poata lucra cu o "capacitate" atit de mare.



4. Dimensiuni

Importante la achizitionarea unui scaner sunt si dimensiunile acestuia, majoritatea acestor accesorii fiind pentru formate A4 sau A3. Acest aspect ramine i grija cumparatorului, isa pretul este influentat destul de mult de alegerea dimensiunii.



5. Softuri

in fine, la achizitionarea unui astfel de accesoriu este foarte important sa se aiba i vedere ca acesta sa fie livrat impreuna cu softul necesar, atit cel de scanare (driver), cit si cel de prelucrare a imaginii. Daca, din itimplare, nu sunt incluse aceste soft-uri, nici o problema. Internetul poate oferi drivere pentru orice tip de scaner, iar baietii de la taraba din colt, un CD cu toate aplicatiile pentru prelucrare de imagini, la 80.000 lei bucata.

Conectarea modemului

Modelul de fata se conecteaza la calculator prin intermediul unei prize USB si se alimenteaza tot prin intermediul acesteia nemaifiind nevoie de prezenta pe birou si a unui alimentator extern.


În afara de functiile clasice de modem se poate trimite si fax, optiune ce uneori se dovedeste foarte folositoare, multi dintre utilizatori utilizând aceasta functie cu rol primar. Echipamentul este compatibil cu sistemele de operare MS Windows 98SE/ Me/ 2000/XP.






Conectarea la Internet pare de multe ori o treaba usoara. Nu trebuie decat sa ai un calculator, sa fii conectat la o retea telefonica si, poate cel mai important lucru, sa ai un modem. De multe ori insa, alegerea modemului nu este o treaba tocmai usoara, de aceea iti oferim, in randurile de mai jos, cateva sfaturi care sa iti inlesneasca "misiunea".






Liniile telefonice sunt folosite, in general, pentru transmiterea sunetelor, a vocii umane. Modemurile au fost inventate pentru a converti informatia digitala a computerului in impulsuri care sa poata fi transportate prin retelele telefonice catre un alt calculator.


Modemul de la celalalt capat al liniei primeste mesajul, il decodeaza in sistem binar si il transmite computerului. Astfel, se realizeaza o comunicare intre doua terminale de Internet, conectate prin dial-up.Viteza unui modem se masoara in biti pe secunda (bps), aceasta variind


de la 9,6 Kbps pana la 56 de Kbps (V.90) si, mai nou, de peste 56 Kbps, datorita noului standard de compresie V.92. Denumirea de modem este prescurtarea de la Modulator - Demodulator, doua componente ale modemului care fac posibila decodarea impulsurilor in informatie digitala si invers.


Un tip de modem mai performant este cel conectat prin reteaua de cablu TV. Modemul de cablu este mai rapid decat cel prin dial-up deoarece abonatul la Internet are conexiune permanenta iar viteza de transfer este mai mare dacat in cazul conexiunii dial-up.

Modemurile sunt clasificate in functie de tipul de conexiune al acestora: modemuri telefonice, de cablu TV si modemuri radio (legatura wireless). Modemurile telefonice (prin dial-up) sunt externe sau interne. Modemurile externe se conecteaza pe unul din porturile seriale, iar cele interne sunt introduse in unul din sloturile calculatorului (PCI sau, mai rar - ISA).

Butoane

Spre deosebire de mecanismul de detectare a mişcării, butoanele mausului s-au schimbat foarte puţin, în principal variind în formă, număr şi plasament. Primul maus al lui Engelbart avea un singur buton, dar curând numărul de butoane a fost crescut la trei. Mausurile comerciale au între unul şi trei butoane, cu toate că la sfârşitul anilor 1990 câteva mausuri aveau cinci sau mai multe.Cele mai frecvente sunt mausurile cu două butoane. Cel mai obişnuit scop al celui de-al doilea buton este de a invoca un meniu contextual în interfaţa utilizatorului, care conţine opţiuni specifice elementului de interfaţa peste care este poziţionat indicatorul.
Aceasta este folosită de sistemul de operare Microsoft Windows în configurarea lui implicită, precum şi altele. Butonul principal este poziţionat de obicei în partea stângă a mausului.Pe sisteme de maus cu trei butoane, apăsarea pe butonul din mijloc este folosită pentru o acţiune comună sau un macro. În Sistemul X Windows, clic pe butonul de mijloc copiază conţinutul bufferului primar la poziţia indicatorului. Multe mausuri cu două butoane sunt configurate să emuleze un maus cu trei butoane prin apăsarea simultană a celor două butoane. Clicurile de mijloc sunt folosite des sub forma unui buton de rezervă în caz că o funcţie nu este alocată uşor.






Există câteva metode de intrare folosind un maus, în afară de fundamentala mişcare a dispozitivului pentru a face indicatorul să se mişte, si anume:


1 Un clic de maus reprezintă acţiunea de a apăsa un buton pe un maus cu scopul de a declanşa o acţiune, de obicei, în contextul unei interfeţe utilizator grafice (GUI) apăsarea unui buton pe ecran sau unui joc video pentru a trage cu arma într-un first-person shooter;

2 Simplu clic este cea mai comună metodă de a detecta intrarea de la maus. La mausurile cu un singur buton, aceasta înseamnă folosirea butonului mausului. La mausurile cu mai multe butoane, aceasta înseamnă folosirea unuia dintre butoane şi este caracterizată de butonul care este apăsat (ex. clic stânga pentru apăsarea pe butonul din stânga, clic dreapta pentru apăsarea pe butonul din dreapta);

3 Un dublu clic apare atunci când un utilizator apasă butonul de două ori în succesiune rapidă. Aceasta, de obicei, determină o acţiune care este diferită de cea a unui simplu clic. De exemplu, un utilizator poate face simplu clic pentru a selecta un fişier sau dublu clic pentru a deschide acel fişier;

Tastele speciale

Tastele speciale nu produc apariţia pe ecran a niciunui caracter sau semn la apăsarea lor, ci au funcţia de a lansa direct comenzi în cazul în care sunt apasate singure sau în cadrul unei combinaţii cu alte taste. Ele sunt următoarele :

"Enter": Este o tastă mare şi are de obicei o formă caracteristică de literă "L" privită în oglindă. Tasta Enter are în principal rolul de a determina calculatorul să execute comanda tocmai introdusă. Tasta Enter are într-o mare masură aceeaşi funcţionalitate ca şi butonul stâng al mausului. În cazul editării de text apăsarea tastei Enter duce la crearea unui paragraf nou de text, sub cel curent.

"←" (BACKSPACE): Se găseşte de obicei deasupra tastei Enter şi are rolul de a şterge un caracter (literă, cifră, etc.) dintr-un text, aflat la stânga cursorului. Daca este ţinută apăsată ea va determina ştergerea tuturor caracterelor aflate la stânga cursorului.

"↑" (SHIFT): Este o tastă dublă, cea dreaptă găsindu-se de obicei sub tasta Enter, iar cea stângă pe acelaşi rând însă la marginea stângă a tastaturii. Tasta Shift este cel mai des utilizată pentru scrierea cu litere majuscule, pentru acesta trebuind să apăsăm simultan tasta Shift (indiferent care din ele) şi tasta literei în cauză.

"Ctrl" (CONTROL): Este o tastă dublă, cea dreapta găsindu-se de obicei sub tasta Shift iar cea stângă pe acelaşi rând însă la marginea stângă a tastaturii. Tasta Ctrl este cel mai des utilizată pentru comenzi care sunt lansate în execuţie la apăsarea ei simultan cu altă tastă.

"Alt" (ALTERNATE): Este o tastă dublă care se găseşte pe rândul cel mai de jos al tastaturii la ambele capete ale tastei alungite ("Spacebar", ). Tasta Alt este cel mai des utilizată pentru activarea barei de meniuri a softurilor, dar şi pentru comenzi care sunt lansate în execuţie la apăsarea unei combinaţii de două sau chiar trei taste.

"■" (WINDOWS): Este o tastă dublă având desenat pe ea logoul (simbolul) sistemului de operare Windows şi care se găseşte pe rândul cel mai de jos al tastaturii, lângă tastele Alt. Tasta Windows are acelaşi efect ca şi butonul "Start" din Windows.

"≡" (TASTA PENTRU MENIUL CONTEXTUAL): Este situată între tastele Windows şi Ctrl din partea dreaptă. Apăsarea ei duce la apariţia pe ecran a unui meniu contextual, care de obicei constă dintr-o listă de comenzi utile, listă care este specifică fiecărui soft în parte şi contextului particular de folosire a acestuia.

"Esc" (ESCAPE): Este tastă poziţionată de obicei în colţul din stânga sus al tastaturii. Tasta Esc are într-o anumită măsura o funcţionalitate opusă celei a tastei Enter şi anume ea ne permite să evitam executarea unei comenzi în situaţia în care nu suntem siguri că am facut alegerea cea mai bună. Numele tastei este sugestiv, "escape" însemnând scăpare, evitare a unei situaţii. Apăsând tasta Esc ne întoarcem de obicei la situaţia în care putem să cântărim înca o dată decizia în privinţa unei anumite comenzi. De exemplu atunci când instalăm un soft, tasta Esc ne permite să revizuim opţiunile instalării, înainte de a declanşa procesul de instalare propriu-zis.

"↔" (TABULATOR, TAB): Este poziţionată la marginea stângă a tastaturii şi are desenate pe ea doua săgeţi îndreptate în directii opuse. Tasta Tab este folosită în principal pentru navigarea rapidă între elementele importante ale ferestrei unui soft (de ex. atunci când avem de ales între mai multe opţiuni şi dorim să trecem rapid de la o opţiune la alta fără a folosi mausul) sau între legăturile conţinute într-o pagină web. Programele editoare de text, cum ar fi Microsoft Word, utilizează tasta Tabulator pentru a introduce tabele cu coloane aliniate.

(SPACEBAR, BARA DE SPAŢIU): Este o tastă lungă aflată pe rândul cel mai de jos al tastaturii. Este folosită exclusiv pentru introducerea de spaţii goale în texte, de exemplu atunci când trebuie să despărţim cuvintele dintr-o frază. Datorită mărimii şi aşezării ei este folosită şi în foarte multe jocuri pentru că este usor de apăsat fără a ne desprinde ochii de pe ecran.

"↓" (CAPITALS LOCK): Este poziţionată pe rândul cel mai din stânga al tastaturii, între tastele TAB şi SHIFT. Are funcţia de a bloca ("lock") corpul de litere pe care îl folosim intr-un text. Tasta este activată prin apăsare şi din acest moment textul va fi scris cu majuscule. Dezactivarea se face prin apăsarea tastei încă o dată; ca urmare textul următor va fi scris cu litere mici.

"Num↓" (NUMERIC LOCK): Determină care este funcţionalitatea tastelor aflate în grupul situat în partea dreapta a tastaturii, grup în care este situată şi tasta NUM LOCK. Tasta este activată şi dezactivată prin repetarea tastării. Atunci când tasta este activată (situaţia obişnuită) grupul de taste din partea dreaptă este folosit pentru scrierea de cifre. În cazul în care tasta este dezactivată grupul de taste poate fi folosit pentru navigare, în mod similar cu tastele navigationale. Dupa încărcarea sistemului (Windows 98 SE, Windows Vista, Mac OS X) tasta este activată şi în consecinţă grupul de taste din dreapta poate fi folosit pentru scrierea de cifre. În cazul SO Windows XP tasta nu este însă activată şi de aceea, în momentul în care dorim să scriem cifre cu tastele din dreapta, poate apare impresia că tastatura este defectă. Soluţia este să activăm tasta apăsând-o dupa încărcarea completă a SO, în acest fel putând să o folosim şi pentru a scrie cifre.

Tastele de navigare: Grupul tastelor navigationale este împărţit în două subgrupuri şi anume pe de o parte tastele HOME, END, PAGE UP, PAGE DOWN, şi pe de alta parte tastele direcţionale (care au desenate pe ele săgeţi). Sunt folosite pentru navigarea în cadrul ferestrelor diverselor softuri sau în cadrul unei pagini de text. Tasta HOME ne duce la începutul unui text, tasta END ne duce la sfârşitul lui, tastele PAGE UP şi PAGE DOWN ne urcă, respectiv ne coboară cu o pagină (ecran) în cadrul unui text. Tastele cu săgeţi (stânga, dreapta, sus, jos) ne permit navigarea în cadrul unui text cu câte un caracter la stânga sau la dreapta, respectiv cu câte un rând în sus şi în jos.

"Del" (DELETE): Este folosită pentru ştergerea unor elemente prezente în fereastra unui soft (fişierele din Windows Explorer, mesajele de poştă electronică în Outlook Express, etc.), dar cel mai frecvent este folosită pentru a şterge caracterele aflate la dreapta cursorului în cadrul unei pagini de text. Poate fi folosită pentru ştergerea unui singur caracter (dacă o apăsăm o singură dată) sau pentru ştergerea unui şir de caractere (dacă o ţinem apăsată mai mult timp).

Grupe de taste

Tastele sunt aşezate astfel încât să uşureze introducerea informaţiilor în calculator; ele sunt grupate în mai multe grupe. Amplasarea literelor pe tastatură a fost facută ţinându-se cont de frecvenţa diverselor litere într-o anumită limbă, de aceea o tastatură de exemplu germană are literele aşezate altfel decât una americană.


Cel mai important grup este cel care ocupă cea mai mare parte a tastaturii; el conţine atât taste pentru litere (Q, W, E, etc.), cifre (1, 2, 3, etc.) şi simboluri (@, #, etc.), cât şi taste speciale (Enter, Shift, Control, Alt, etc.) a căror funcţionalitate variază în functie de programul folosit; vezi mai jos.

Deasupra grupului principal se află un şir de taste numite "funcţionale" (F1, F2, F3, etc.), al căror rol este să lanseze în mod direct comenzi pentru calculator, comenzi care sunt diferite în funcţie de softul pe care îl folosim la momentul respectiv. Ele sunt folosite foarte mult în jocuri, dar există şi alte softuri care le utilizează. În dreapta grupului principal se afla un grup impărţit în mai multe (de obicei trei) subgrupuri şi care conţine taste folosite în principal pentru navigare pe ecran (tastele care au desenate pe ele săgeţi, tastele Page Up sau Page Down, etc.), dar şi unele taste cu funcţii speciale, cum este tasta Delete.

La extremitatea (marginea) dreaptă a tastaturii se află de obicei un grup de taste care sunt folosite în special pentru scrierea de cifre şi pentru efectuarea de operaţii aritmetice (adunare, scădere, etc.), tastele fiind aşezate foarte comod pentru lucrul cu mâna dreapta. O parte a tastelor din acest ultim grup are o funcţionalitate dublă, ele putând fi folosite şi pentru navigare. Unele taste, ca de ex. Shift, Ctrl, Alt, Windows, pot fi prezente în dublu exemplar; atunci ele sunt aşezate mai mult sau mai puţin simetric faţă de axa verticală a tastaturii, ambele taste avînd de obicei aceeaşi funcţionalitate. Unele softuri (de ex. jocuri) profită însă de faptul că o tastă este prezentă în două exemplare, şi atunci specifică pentru ele două comenzi diferite. Tastaturile mai noi au o serie de butoane suplimentare care sunt prevăzute special pentru aplicaţiile multimedia (filme, melodii) sau pentru navigarea pe Internet. Ele lipsesc la multe tastaturi, iar când sunt prezente aşezarea lor nu este supusă nici unui standard recunoscut, fiind grupate după criteriile de ergonomie proprii ale companiei producătoare.

Caracterul (litera, cifra, simbolul) asociat fiecărei taste este imprimat pe tasta respectivă şi poate fi pus în evidenţă cu ajutorul unui editor de text (de ex. Notepad, inclus în sistemul de operare Windows). Pentru aceasta deschidem un nou document şi începem să apăsăm pe taste şir după şir, de la stânga la dreapta. Anumite taste permit scrierea a două caractere alfanumerice distincte, de ex. o minusculă şi o majusculă, dintre care unul apare dacă apăsăm tasta normal, iar celălalt doar dacă se apasă simultan şi tasta Shift.

Modemul

Modemul se foloseste pentru a avea acces la posta electronica si, in general, la internet. El se cupleaza la calculator si la cablul telefonic.Modem-urile sunt de doua feluri :externe – sunt plasate in afara unitatii cenrtrale si interne – se gasesc in interiorul unitatii centrale. Ele au rolul de a converti semnale analogice de pe reteaua telefonica, in semnale discrete de pe caculator, si invers.
Modem-urile reprezinta un segment foarte prezent în casele multora dintre noi, ideea de conectare la internet când vrei si fara abonament, pe linia telefonica, fiind des agreata de cei care nu stau zilnic pe internet, ci intra ocazional pentru diferite probleme.

Scanerul

Scanerul (scanner) este un periferic extern destinat introducerii rapide a informatiilor grafice si alfanumerice in calculator prin preluarea directa (scanare) de pe hartie. La scanare imaginea este descompusa in domene de forma oatratica. Fiecare domen este interceptat de un senzor electronic sensibil la lumina. Numarul de puncte la unitatea de lungime determina rezolutia scanerului. Informatiile se introduc in forma grafica. Pentru recunoasterea caracterelor introduse de la scaner, se folosesc programe speciale.
Exista scanere manuale si automate (fig. 2.23). La scanare, cel manual este deplasat cu mana pe suprafata colii cu informatie; in cel automat se aranjeaza coala, iar procesul scanarii insesi decurge automat
Caracteristici principale: rezolutia de scanare - valori curente de la 300 la 2500 dpi (puncte, dots, pe tol); numarul de culori - uzual 224, dar exista si de 230 (l mlrd. de culori); viteza de scanare - 1-60 pagini A4 pe minut. Sunt larg cunoscute scanerele firmei Hewllett Packard; modele recente: Scan Jet 5s (600 dpi, 210x762 mm); Scan Jet 3400 (1200 dpi; A4); Scan Jet 6300 (2400 dpi; A4); Scan Jet 7400C (2400 dpi; A4;Zoom: 10-2000%), u.

Totusi, pentru alegerea unui scaner care sa ideplineasca dorintele utilizatorilor este bine ca, iainte de achizitionarea acestuia, sa fie cunoscute citeva caracteristici hotaritoare.